Revenind la renumita plaja de la Nisipurile de Aur, intr-adevar arata... de aur.
Iar in marginile aleilor - pe o parte terase si standuri cu suveniruri, locuri unde puteai sa iti lipesti un tatuaj sau sa iti faci codite multe-multe ori sa te fotografiezi in haine de epoca, iar pe cealalta parte, chiar in buza plajei, piscine amenajate pentru copii sau oameni mari, saltele si corzi elastice. Totul contracost, fireste.
Tot la Nisipurile de Aur, aproape la fiecare terasa te intampina cate un baietas care-si lauda carciuma. „Wellcome! The best mexican restaurant is here!”, a rasarit in fata noastra un tanar cu palarie de mexican. „Poc!”, ne-a mai spus tanarul care facea reclama terasei cu specific mexican, indreptand o pusca de jucarie catre noi.
L-am ocolit bine dispusi, iar el si-a vazut in continuare de „meserie”. Ulterior, aveam sa experimentam aproximativ acelasi sistem si la Albena. Iar la Balcic... a fost si mai si.
Sunday, April 15, 2007
Zmeura bulgareasca si distractie cat incape
Dincolo de posibilitatile variate de cazare si totodata de distractie la Nisipurile de Aur, dar nu numai, plaja arata impecabil. In plus, pe aleile din statiune nu circula masini. Au voie sa intre doar turistii pana in parcare si atat. E ordine si disciplina, e curat de ne-a fost jena cand am scapat vreo doua zmeure pe jos. Care, apropo, se gasesc din belsug.
La Nisipurile de Aur trebuie stiut insa ca preturile sunt cu un leva sau doua „mai sus” decat in alte statiuni. Cel putin la capitolul fructe si dulceata de trandafiri (renumitii trandafiri bulgaresti!). Astfel, pentru un pahar de zmeura (cel mult 400 de grame) a trebuit scos din buzunar 3 leva.
La Albena sau Balcic, acelasi pahar cu zmeura costa 2 leva, iar din piata cu 2 leva luai un kilogram. Si, din cate ni s-a spus, multi romani isi luau zeci de kilograme acasa, pentru o zmeurata sau poate pentru dulceata.
La Nisipurile de Aur trebuie stiut insa ca preturile sunt cu un leva sau doua „mai sus” decat in alte statiuni. Cel putin la capitolul fructe si dulceata de trandafiri (renumitii trandafiri bulgaresti!). Astfel, pentru un pahar de zmeura (cel mult 400 de grame) a trebuit scos din buzunar 3 leva.
La Albena sau Balcic, acelasi pahar cu zmeura costa 2 leva, iar din piata cu 2 leva luai un kilogram. Si, din cate ni s-a spus, multi romani isi luau zeci de kilograme acasa, pentru o zmeurata sau poate pentru dulceata.
La Nisipurile de Aur, romanii se cazeaza la cinci stele sau cu 12 euro la particulari
Urmatoarea noastra oprire - Nisipurile de Aur. Statiune cu pretentii. Cu multe posibilitati de distractie, cu plaja aranjata ca la carte. Frumos.
Si multe masini inmatriculate cu numere de Romania! Bucuresti, Calarasi, Brasov... La hotelul „Admiral”, de cinci stele, camera dubla este 95 de euro de persoana, pe trei zile - suna una dintre ofertele pe care le-am aflat inca din Romania.
Insa, de la receptia hotelului ni se confirma ce deja constatasem din parcare (unde nu lipseau masinile, pricopsite ce-i drept, inmatriculate in Romania): „Sunt romani. In proportie de 10%, 5% sau 15%, depinde de saptamana, avem turisti romani”, ni se spune in engleza. Procentele nu sunt mici, avand in vedere ca este totusi un hotel de cinci stele.
Apoi, tot romanul a invatat, din pacate, ca la bulgari, la particulari, e ieftin ca... braga. Iar posibilitati sunt destule. Vilele si casele construite langa sau in statiunile bulgaresti isi asteapta clientii. Preturile sunt modice: 12 euro pentru doua persoane, pe noapte sau... 10 leva de persoana (in jur de 5 euro).
Sau, daca turistul e mai cu pretentii si vrea aer conditionat, tv, cablu, ba chiar piscina, costa 20 de euro pe noapte camera sau ceva mai mult, depinde de cat de bine arata pensiunea sau vila in cauza.
Si multe masini inmatriculate cu numere de Romania! Bucuresti, Calarasi, Brasov... La hotelul „Admiral”, de cinci stele, camera dubla este 95 de euro de persoana, pe trei zile - suna una dintre ofertele pe care le-am aflat inca din Romania.
Insa, de la receptia hotelului ni se confirma ce deja constatasem din parcare (unde nu lipseau masinile, pricopsite ce-i drept, inmatriculate in Romania): „Sunt romani. In proportie de 10%, 5% sau 15%, depinde de saptamana, avem turisti romani”, ni se spune in engleza. Procentele nu sunt mici, avand in vedere ca este totusi un hotel de cinci stele.
Apoi, tot romanul a invatat, din pacate, ca la bulgari, la particulari, e ieftin ca... braga. Iar posibilitati sunt destule. Vilele si casele construite langa sau in statiunile bulgaresti isi asteapta clientii. Preturile sunt modice: 12 euro pentru doua persoane, pe noapte sau... 10 leva de persoana (in jur de 5 euro).
Sau, daca turistul e mai cu pretentii si vrea aer conditionat, tv, cablu, ba chiar piscina, costa 20 de euro pe noapte camera sau ceva mai mult, depinde de cat de bine arata pensiunea sau vila in cauza.
La Varna, ochii pe portofel ca pe butelie
Ajungem in Varna. La prima vedere, in afara de Primaria Varna - o cladire impozanta, nu „te da pe spate” nimic. In plus, la casa de schimb valutar, bulgarii incearca sa faca o „smecherie”. Nu sa iti dea bani mai putini, ci sa iti „bage pe gat” bani uzati, mult prea uzati.
Ii refuzi, inteleg ca nu esti „venit cu pluta”, rasufla incurcati si iti schimba bancnotele. Pe stradute, descoperi ca una dintre ele te duce direct inspre plaja. Privelistea e frumoasa. De o parte si de alta a strazii care iti indruma pasii spre plaja - un hotel, terase multe, un mos canta la vioara, apoi la chitara.
Ne oprim la o cafenea - House of Coffe - unde se serveste cafea de nici nu stii de care sa alegi. Ospatarita incurca totusi comanda, dar are o scuza: multi clienti, putini dintre ei bulgari, asa ca se chinuie sa priceapa in engleza si sa raspunda tot in engleza. Gata cafeaua - o leva si 80. Mai incolo, plaja si marea. Palmierul de la intrare ne aduce aminte de statiunea Mamaia.
"Mai, palmierul asta nu e mai mare si mai inalt?”, ne intrebam. Ca sa nu fim carcotasi, ca parca ne doare inima sa zicem ca e mai frumos la altii - desi... - incheiem discutia. Admiram plaja curata si marea destul de agitata totusi. Si avem o grija primordiala: portofelele si gentile.
Ni s-a zis ca in Varna sunt multi hoti si ca se fura de la masini pana la portofelul omului din buzunar, cu o indemanare de invidiat. Nu simti, nu ai timp de reactie.
Asa ca suntem cu ochii in patru, mai ales ca, ni s-a mai comunicat inca de la intrarea in Bulgaria, Politia si-a concentrat eforturile in statiunile Albena, Balcic, la Nisipurile de Aur, asa ca... hotilor nu le-a mai ramas decat sa „migreze” la oras.
Revenind insa la petele de culoare ale Varnei, cel putin alea pe care am reusit sa le surprindem noi in scurta vizita aici, nu putem sa o omitem pe vanzatoarea care s-a straduit sa ne convinga sa ii cumparam o palarie sau o sapca macar. Magazinul ne ia ochii, palariile, insirate si in strada, ne imbie sa probam cateva. Si, culmea, nu se supara nimeni ca plecam cu mana goala.
Mai incolo putin, adica tot la intrarea pe plaja din Varna, lotiuni de plaja si colaci de vanzare. La cativa pasi, pe o mica taraba, melci, scoici si... o vanzatoare de etnie rroma. „Ia uite, frate, ca acasa!”, am chicotit noi.
Ii refuzi, inteleg ca nu esti „venit cu pluta”, rasufla incurcati si iti schimba bancnotele. Pe stradute, descoperi ca una dintre ele te duce direct inspre plaja. Privelistea e frumoasa. De o parte si de alta a strazii care iti indruma pasii spre plaja - un hotel, terase multe, un mos canta la vioara, apoi la chitara.
Ne oprim la o cafenea - House of Coffe - unde se serveste cafea de nici nu stii de care sa alegi. Ospatarita incurca totusi comanda, dar are o scuza: multi clienti, putini dintre ei bulgari, asa ca se chinuie sa priceapa in engleza si sa raspunda tot in engleza. Gata cafeaua - o leva si 80. Mai incolo, plaja si marea. Palmierul de la intrare ne aduce aminte de statiunea Mamaia.
"Mai, palmierul asta nu e mai mare si mai inalt?”, ne intrebam. Ca sa nu fim carcotasi, ca parca ne doare inima sa zicem ca e mai frumos la altii - desi... - incheiem discutia. Admiram plaja curata si marea destul de agitata totusi. Si avem o grija primordiala: portofelele si gentile.
Ni s-a zis ca in Varna sunt multi hoti si ca se fura de la masini pana la portofelul omului din buzunar, cu o indemanare de invidiat. Nu simti, nu ai timp de reactie.
Asa ca suntem cu ochii in patru, mai ales ca, ni s-a mai comunicat inca de la intrarea in Bulgaria, Politia si-a concentrat eforturile in statiunile Albena, Balcic, la Nisipurile de Aur, asa ca... hotilor nu le-a mai ramas decat sa „migreze” la oras.
Revenind insa la petele de culoare ale Varnei, cel putin alea pe care am reusit sa le surprindem noi in scurta vizita aici, nu putem sa o omitem pe vanzatoarea care s-a straduit sa ne convinga sa ii cumparam o palarie sau o sapca macar. Magazinul ne ia ochii, palariile, insirate si in strada, ne imbie sa probam cateva. Si, culmea, nu se supara nimeni ca plecam cu mana goala.
Mai incolo putin, adica tot la intrarea pe plaja din Varna, lotiuni de plaja si colaci de vanzare. La cativa pasi, pe o mica taraba, melci, scoici si... o vanzatoare de etnie rroma. „Ia uite, frate, ca acasa!”, am chicotit noi.
Pe litoralul bulgaresc limba oficiala va fi limba romana
Sambata dimineata, ora sapte. Surprinzator - aglomeratie mare pe strazile Constantei. Ne strecuram insa repede cu sprinterul in care ne-am imbarcat sase persoane curioase sa vedem „care e treaba” cu Bulgaria. Ora opt - ajungem in vama la Vama Veche. Un politist de frontiera isi pune mainile-n cap si-i spune unui coleg: „Iar s-a spart conducta!”.
"Care?”, intreaba razand celalalt. „Asta cu masini. Nu vezi?”, raspunde frontieristul, aratand spre coloana de masini care se inghesuiau, harnice, sa-si duca turistii in Bulgaria. Mare parte, logic, romani.
Jumatate de ora se pierde cu formalitati si de o parte si de alta, un catel latra de mama focului, dar se linisteste cand este bagat in seama, iar soarele incepe sa-si intre in drepturi, desi este inca devreme. Cald, iar prognoza meteo se arata darnica in grade Celsius (in jur de 25-29 si 25 in apa).
Traseul nostru, al celor de la „Replica”: Varna, Nisipurile de Aur, Albena, Balcic, Cap Kaliakra. Ca sa nu tinem oamenii in suspans, unde credeti ca erau cei mai multi turisti romani? La Balcic. Mai ieftin, o statiune nu de fite, dar care iti intra la inima. Ti se zice „buna ziua” si „multumesc”. Te simti ca acasa.
Parca te doare sufletul cand vezi cata lume e in statiunile bulgaresti. Un bulgar ne spune ca, totusi, „nu e bine”. „Nu plin, nu bine inca...”, ne spune bulgarul care „rupea” ceva romaneste - nu de alta, dar are prieteni romani care ii aduc tigari si alcool de pe la duty-free-urile noastre sau din Portul Constanta, ca e mai ieftin.
„Nu plin, nu bine inca...”, dar pe strazi - lume multa, parca special sa-l contrazica pe bulgarul nostru nemultumit.
Mii de romani, multi rusi, nordici blonzi, prea blonzi, cu copii multi, nemti, americani si englezi pe ici-pe colo, francezi care promit ca vor reveni... Statiunile bulgaresti au dat lovitura, ne-au dat parca o palma pentru rigiditatea de care dam dovada in multe dintre situatii.
Asadar, la drum. Scapam usor de vamesii bulgari, desi au una dintre cele mai proaste reputatii. Ne lasa in pace. Motivul: avem sofer descurcaret, vorbeste bulgareste. Cu toate ca trecem repede „dincolo”, nu putem sa nu remarcam practica bulgarilor: trece doar cate o masina, se pastreaza o anumita distanta - ni se explica: „sa poata lucra bulgarii in liniste”.
Adica sa poata „face” turistii de cate 5-10 euro spaga de masina, ca doar si ei sunt oameni, nu? Nu bagam mana in foc pentru asta, noi n-am avut probleme... Oprim cinci minute imediat ce intram in Bulgaria. Motivul este acela ca pret de vreo 60 de kilometri pana la prima oprire - Varna - nu prea ai unde sa te „usurezi”.
Iar drumul, ni se atrage atentia, este extrem de prost. Intr-adevar, soseaua este dezastru, dar avem masina buna. In stanga si in dreapta - floarea-soarelui. Atat de multa floarea-soarelui, o mare ingrijita de galben... Romania a dat-o in bara si la capitolul agricultura, iar ulterior aveam sa concluzionam acelasi lucru si despre turismul nostru.
Fiindca ne minunam prea cu foc, vine si completarea, menita parca sa ne puna sare pe rana: „Sunt romani care vin aici sa-si faca piata. Legume, fructe. Sunt piete la marginea oraselor, en-gross-uri de unde cara cu lazile. Ieftine si bune toate”.
Si la granita? „E, tine explicatia ca sunt cumparaturi pentru copii... se rezolva, nu te opreste nimeni” - ne spune soferul nostru.
"Care?”, intreaba razand celalalt. „Asta cu masini. Nu vezi?”, raspunde frontieristul, aratand spre coloana de masini care se inghesuiau, harnice, sa-si duca turistii in Bulgaria. Mare parte, logic, romani.
Jumatate de ora se pierde cu formalitati si de o parte si de alta, un catel latra de mama focului, dar se linisteste cand este bagat in seama, iar soarele incepe sa-si intre in drepturi, desi este inca devreme. Cald, iar prognoza meteo se arata darnica in grade Celsius (in jur de 25-29 si 25 in apa).
Traseul nostru, al celor de la „Replica”: Varna, Nisipurile de Aur, Albena, Balcic, Cap Kaliakra. Ca sa nu tinem oamenii in suspans, unde credeti ca erau cei mai multi turisti romani? La Balcic. Mai ieftin, o statiune nu de fite, dar care iti intra la inima. Ti se zice „buna ziua” si „multumesc”. Te simti ca acasa.
Parca te doare sufletul cand vezi cata lume e in statiunile bulgaresti. Un bulgar ne spune ca, totusi, „nu e bine”. „Nu plin, nu bine inca...”, ne spune bulgarul care „rupea” ceva romaneste - nu de alta, dar are prieteni romani care ii aduc tigari si alcool de pe la duty-free-urile noastre sau din Portul Constanta, ca e mai ieftin.
„Nu plin, nu bine inca...”, dar pe strazi - lume multa, parca special sa-l contrazica pe bulgarul nostru nemultumit.
Mii de romani, multi rusi, nordici blonzi, prea blonzi, cu copii multi, nemti, americani si englezi pe ici-pe colo, francezi care promit ca vor reveni... Statiunile bulgaresti au dat lovitura, ne-au dat parca o palma pentru rigiditatea de care dam dovada in multe dintre situatii.
Asadar, la drum. Scapam usor de vamesii bulgari, desi au una dintre cele mai proaste reputatii. Ne lasa in pace. Motivul: avem sofer descurcaret, vorbeste bulgareste. Cu toate ca trecem repede „dincolo”, nu putem sa nu remarcam practica bulgarilor: trece doar cate o masina, se pastreaza o anumita distanta - ni se explica: „sa poata lucra bulgarii in liniste”.
Adica sa poata „face” turistii de cate 5-10 euro spaga de masina, ca doar si ei sunt oameni, nu? Nu bagam mana in foc pentru asta, noi n-am avut probleme... Oprim cinci minute imediat ce intram in Bulgaria. Motivul este acela ca pret de vreo 60 de kilometri pana la prima oprire - Varna - nu prea ai unde sa te „usurezi”.
Iar drumul, ni se atrage atentia, este extrem de prost. Intr-adevar, soseaua este dezastru, dar avem masina buna. In stanga si in dreapta - floarea-soarelui. Atat de multa floarea-soarelui, o mare ingrijita de galben... Romania a dat-o in bara si la capitolul agricultura, iar ulterior aveam sa concluzionam acelasi lucru si despre turismul nostru.
Fiindca ne minunam prea cu foc, vine si completarea, menita parca sa ne puna sare pe rana: „Sunt romani care vin aici sa-si faca piata. Legume, fructe. Sunt piete la marginea oraselor, en-gross-uri de unde cara cu lazile. Ieftine si bune toate”.
Si la granita? „E, tine explicatia ca sunt cumparaturi pentru copii... se rezolva, nu te opreste nimeni” - ne spune soferul nostru.
Subscribe to:
Posts (Atom)
